...............................ci ceea ce trezim in ei” – Jacques Salome
“Asuma-ti riscul!
Viata intreaga este un risc. Cel ce merge cel mai departe este, in general, cel care e dispus sa faca si sa indrazneasca.Eu astazi ma gandesc ca viata intreaga este o dovada de curaj. Pe care trebuie sa demonstrezi ca o ai in fiecare zi.......
Secretul adaptării mele la viaţă? Am schimbat disperările......
Am intrat într-un peisaj negativ.......
De fapt sunt în afara lui, doar îl privesc și mă las cuprinsă de o stare de amorteala. E unul din momentele în care punem pauză activităților de zi cu zi și ne uitam in jurul nostru.
Mă uit în jur, din interiorul unei cofetării . Aștept și plouă, așa că mi-am luat o prăjitură și...., mă uit în jur................
Un autobuz tocmai a oprit .
Din el coboară oameni, ca în fiecare zi la ora ....– zeci, zeci, zeci. Aleargă pe trecerea de pietoni, nu le pasă, vor doar să ajungă cât mai repede acolo „undeva”.
Plouă....nu torențial,
...e o ploaie prin care nu poți merge fără umbrelă. Sau poți sta, așa cum o face băiatul din fața farmaciei, care e rezemat pe colț, ținând în brațe buchete cu flori de camp.
Era și ieri în același loc, am trecut pe lângă el. Au trecut și alții, nimeni nu cumpără .
Florile rămân în brațe și oamenii trec. Băiatul se uită din când în când înăuntrul cofetăriei. La noi, care stăm aici și ne luam mâncare și cafea, și nu trebuie sa le plătim cu flori de camp.
Mai e și un domn care stă pe jos, se ferește de ploaie sub o terasa. Măcar el stă cu spatele la cofetărie. Pare că face asta dintotdeauna. Oamenii îl știu, îi mai dau câte un zâmbet din colțul gurii, câte 1 leu, câte o felie de pizza de la patiseria de vizavi.
Cum o fi și asta? Să te stii doar de stat în frig și ploaie pe cartoane, pe beton, în fața unei lumi care rămâne oricum rece, îți mai întinde câte o mână....zâmbești încă .....
o muzica.... adie de la radio. O atmosferă ce se vrea a fi prea romantică pentru tot ce trăim de fapt...
..
......Prea romantică pentru tanti care merge cu bastoane, cu o viteză de zece ori mai mică decât a celorlalți trecători.
O ocolesc cu grijă toți.
O bătrânețe scoasă afară, probabil din nevoie. Cu toții vom ajunge bătrâni. Da, dar nu așa.........De unde știm că nu așa?................... Nu știm.
Coadă la patiserie,
coadă la cofetărie,
coadă la ..viata..
Cumpărăm mult și din toate dar nu ne uităm la florile alea de camp vândute la negru de un personaj închis la culoare, pe o zi ploioasă, lângă noi, lângă piață,langa viata ......
Comentarii
Trimiteți un comentariu