Sunt în tren ,...
in drum spre casa.......
Abia am pornit. E atât de puternic diferentiat in mine lumea de aici de la țară și lumea de la oras.
– natura, liniște, oameni,care îi dă farmec vieții rurale.
În ziua de azi, în satele noastre se găsesc condiții bune de trai.
Copiii învață în școli modernizate, adulții nu mai lucrează doar pământul ci au servici fie în oraș, fie în apropierea lui, fie departe de tara. Casele noi nu mai sunt construite precum cele ridicate de bătrânii noștri cu multă trudă, în anii de după căsătorie. O casă proaspăt construită e pus la punct, cu simț estetic. Nu, nu e vorba despre designeri de interior ci despre împlinirea unor visuri de viață ale oamenilor.......
Totuși, sunt unele lucruri de la țară care nu pot fi înlocuite cu nimic și nici nu ar trebui să fie.
Se apropie toamna și știu cât de aglomerate sunt lunile ce urmează pentru oamenii care au un pământ în jurul casei . Am crescut cu mirosul de fum al primăverii, cu focul aprins din coceni uscați, frunze și uscăturile rămase în grădină de toamna.
Asta văd pe geam acum:
oameni , porumbi și lucernă. Văd câte un cioban cu turma lui de oi , o vacuta,câte o curte plină de găini, curcani, găște și rațe, câte un bunic care se învârte pe lângă nepotii lui, o femeie care aduna flori.
. Mă întreb când a început să îmi pese de toate astea. Probabil in clipa in care m-am îndepărtat de ea, că acum o am doar ocazional și câte puțin, după atâția ani în care am urât-o. Am urât dezordinea și mizeria animalelor, zilele călduroase de vară și strânsul fânului, oamenii neciopliți și babele care se adună seară de seară pe banca din fața porții.
În realitate, toate lucrurile astea alcătuiesc sufletul țăranului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu