Toamna zurlie@

 Toamna 

– ultimul și cel mai frumos zâmbet al anului.

Nu ma pot indura sa risipesc, stand in casa, ceva atat de pretios ca un rasarit de soare in toamna. Asa ca imi petrec in aer liber toate orele zilei.

Fiecare om trebuie să își găsească timp, să se așeze și să privească căderea frunzelor.

Fiecare frunza imi sopteste fericirea, planand catre pamant din copacul toamnei.

De fiecare dată ceva din frumusețea toamnei mă surprinde și redevin copil. 

Mă opresc des să privesc frunzele care cad.......În drumul lor spre pământ dansează ......Frunzele devin florile toamnei ..................-  le strâng pe toate și îmi fac un buchet .

Mă pierd apoi în mulțime, înaintând cu pașii pe covoarele moi de frunze proaspăt căzute, și trag în piept aerul răcoros de septembrie.                 

Trec neobservată și liniștită. 

Cerul înnorat se deschide și picături de ploaie încep să atingă pământul. 

O ploaie măruntă  cuprinde orașul. 

Îmi scot umbrela dar  rămân pentru câteva secunde cu capul spre cer și închid ochii. Simt picăturile reci de ploaie cum mi se preling pe față. 

                                          Îmi acord timp pentru astfel de bucurii, sunt  poveștile fără de care nu mai vreau să fiu.Toamna sunt mai melancolică și mai romantică! Si când frigul poposește intre noi, deschizând marea ei îmbrățișare peste pământ,imi  pregătesc ceaiuri  și îmi petrec timpul acasă în pijamale. .....

.....................Este perioada în care vizionez filme clasice, și mă cuibăresc sub cea mai groasă și pufoasă pătură.

Schimbările din ultima vreme,  bune și cele puțin mai complicate, m-au făcut mai conștientă de lucrurile care contează cu adevărat..................

................................. și de cât de important este felul în care îți trăiești prezentul.

........................Îți trebuie defapt așa de puțin pentru a fi fericit.

Ascultă, simte și trăiește emoțiile toamnei!

Mă poartă toamna pe alei

Şi pe cărări ce curg încet,

Când pică frunzele-n scântei,

Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,

Acoperindu-mă cu dor

Şi-aproape de nemărginire,

În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă

Printre culori ce ruginesc

Şi strâng în palmele-amândouă,

Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce

Într-un iatac... ca un fior

Şi-n aşternuturi zăbăuce

În care-am învăţat... să zbor